Alungarea peţitorilor diletanţi

Etichete

adoptie, copil, schimbare sex

La începutul lui aprilie, barza domnului Ion Ionescu s-a întors din ţările calde în cuibul  construit cu trei ani în  urmă în vârful salcâmului din spatele casei. Omul se învăţase cu ea, îi era chiar dragă şi aproape că se întrista când, spre toamnă, zburătoarea făcea calea întoarsă, lăsându-l iar singur şi nefericit. Domnul Ion Ionescu divorţase, pe motiv de incompatibilitate, exact cu un an înainte de a poposi barza pentru prima dată în salcâmul său şi suferea cumplit de tristeţe. Nici televizorul, nici plimbările zilnice prin cartier sau discuţiile cu vecinii, nici vechea lui pasiune, pescuitul, şi nici măcar sutele de prieteni pe care şi-i făcuse pe internet nu reuşeau să-l scoată din melancolie. Mai presantă ca niciodată parcă, ultima iarnă trecuse aproape ca o pedeapsă, aşa că, în momentul în care a auzit primul clămpănit de cioc a exclamat,  cu privirile urcate spre cuib:

– Bine ai venit, barza mea!

Protest ilegal în faţa prefecturii

În dimineaţa zilei în care avea să fie investit noul guvern, domnul Ion Ionescu a fost muşcat de un şarpe. Ieşise în parcul din faţa blocului cu intenţia de a smulge un smoc de iarbă pentru pisica sa care dădea semne vădite de indispoziţie gastrică, şi, când să se aplece, o siluetă fusiformă negricioasă şi rece a ţâşnit spre mâna sa dreaptă, muşcându-l într-o fracţiune de secundă şi dispărând la fel de iute în gazonul dintre copaci.

– Voi da în judecată asociaţia de proprietari! ţipă proaspătul muşcat, pornind în cea mai productivă fugă spre cabinetul medical din cartier.

Câţiva dintre locatarii prezenţi la acea oră cu câinii la plimbare au raportat evenimentul preşedintelui de asociaţie, aşa că vestea se răspândi cu aceeaşi iuţeală cu care fusese muşcat domnul Ion Ionescu. În faţa unui astfel de eveniment halucinant, a fost pusă la intrarea în parc o plăcuţă cu inscripţia „Atenţie, şerpi!” şi s-a întrunit de îndată adunarea generală a locatarilor.

– Până să ne dea el în judecată, va trebui să găsim noi o explicaţie logică a fenomenului, zise preşedintele. Dacă

Un sărut cosmic pe obrazul stâng

Etichete

grădinărit

– Port în mine gena agrară a poporului român! obişnuia să se laude cu glas tare domnul Ion Ionescu, ori de câte ori vreun vecin intra cu el în vorbă, atunci când ieşea în faţa blocului, ca să sape, să îngrijească florile, sau să taie crengile uscate din cei şase copaci plus un arbust ce aparţineau asociaţiei de proprietari. Iar dacă interlocutorul dovedea interes pentru lucrările sale de sezon, oferindu-i un sfat sau o sugestie, sau chiar felicitându-l pentru strădania depusă, plusa:

– Să ştiţi domnule

Miracol cu pastile digitale

Etichete

cum sa scap, pastilele antisforăit, sforait

Domnul Ion Ionescu  simţi că-i zburdă mausul din mâna dreaptă când citi pe nerăsuflate pe un site publicitar cuvintele izbăvitoare „Scăpaţi de sforăit, chiar acum!”.

– În sfârşit, exclamă el cu voce tare, fiind singur acasă, iată cum scap eu de cumplita pacoste cu care m-a pedepsit Dumnezeu!

Până să sosească doamna Ionescu de la Piaţa Centrală, a şi completat, tastând cu frenezie, formularul de comandă, expediindu-l online, iar până să  dea în fiert fasolea pe care tocmai o aruncase consoarta în oală, sosi şi curierul care-i aduse, contra cost, pastilele antisforăit.

– Iar dai banii pe prostii, strigă printre aburii fierturii doamna  Ionescu, ştii bine că de sforăit nu te scapă decât popa!

– Ăsta-i  leac digital, nevastă! Mai bine

Lănţişorul de aur cu cruce de rubin

Etichete

bijuterie, casatorie, jaf, seringa

De trei luni de zile, tânărul refăcea ipotetic atacul. Se închidea  în cămăruţa  lui din căminul studenţesc şi parcurgea zilnic, la ora stabilită, toate etapele planului, atât de amănunţit gândit, încât nu-i scăpase nici măcar meniul pe care avea să-l servească înainte de a pleca la acţiune, şi anume, două ouă fierte, 30 grame de unt, o banană şi un măr. Se oprise la această combinate, numai după ce calculase cu mare precizie aportul caloric şi impactul metabolic ale fiecărui element, precum şi efectul asocierii lor.  Tocmai rodea din ultimul măr din program, când sună telefonul.

– Puiule,

Ţurţurul cu suflet de câine

Etichete

apa, caderi, zapada

Pe la prânz, norii s-au pogorât peste oraş şi au început să risipească  miliarde de steluţe albe, reci şi plutitoare. A nins toată ziua, dar, spre seară, un front de aer cald a învăluit oraşul cu o adiere neaşteptat de primăvăratică, iar zăpada a început să se înmoaie şi să se topească ceţos, spre disperarea copiilor. A venit apoi

Ningea pe podul spre Pisica

Etichete

boboteaza, cruce, galati, ion, manea, ninsoare, umor

Ningea ciudat, ca şi cum o ceată de îngeri s–ar fi bătut prin cer cu perne mâncate de molii, dar fenomenul nu-l putea opri pe domnul Ion Ionescu să pornească din casă şi să-şi îndeplinească înalta misiune. Nu ieşea, de obicei,  înainte de

Oala extraterestră

Etichete

aliens, vanzator

Omul s-a instalat cu oala lui intr-o poziţie centrală a pieţei şi a aşteptat ceva timp până să se adune destui curioşi în jurul noului produs pe care voia să-l lanseze în acea dimineaţă însorită. Abia când a considerat că auditoriul a devenit destul de numeros pentru importanţa misiunii sale, a început discursul:

– Domnilor şi mai ales doamnelor, această oală este unică pe Pământ şi reprezintă cea mai perfecţionată ustensilă de bucătărie care a putut fi vreodată concepută de o făptură umană. Vă rog să vă apropiaţi mai mult şi să-mi urmăriţi cu atenţie prezentarea!

Cazanul atomic din Fucuşeni

Etichete

ars, atomic, rachiu, radiatii

Săvârşisem cea mai bună faptă din viaţa mea, salvasem viaţa unui bătrân de pe palier căruia îi luase foc bucătăria şi  eram internat la spital, ca să-mi vindec micile arsuri de pe mâna cu care îl extrăsesem pe nefericit din flăcări. În salon cu mine, mai era un tânăr foarte ars, bandajat mai peste tot, nu i se vedeau decât ochii albaştri, ca două străfulgerări azurii de sub un imens troian de zăpadă şi care, spre fericirea mea, vorbea mai tot timpul, aşa că nu mă plictiseam deloc.

– Domnule, şi-a început el povestea,

Bolovanul lui Sisif

Etichete

obama, sarkozy, Schengen

Am achitat biletul şi am intrat extrem de curios în sala ovală în mijlocul căreia era expus, conform afişului, bolovanul lui Sisif.

Era mare, cam de un metru înălţime, de un gri închis şi foarte şlefuit, probabil din cauza îndelungatei folosiri. Erau mulţi vizitatori, unii fotografiau, alţii comentau în grupuri mici, am văzut şi câţiva care se aşezaseră pur şi simplu pe bolovan, dând satisfăcuţi din picioare.

– Nu mă deranjează că atingeţi exponatul,

Experimentul Gigi

Etichete

aglomeratie, bataie, coada, market, ulei si zahar

Transformarea radicală a lui Gigi de la trei a atras atât de mult atenţia locatarilor şi, mai apoi,  a tuturor vecinilor de cartier, încât s-a vorbit, la un moment dat, chiar despre o minune prevestitoare. Să fie o iminentă ieşire din criza economică? Să fie intrarea într-o catastrofă şi mai mare? Nimeni nu ştia. Până mai ieri, Gigi era cel mai grăitor şi mai viu exemplu de obezitate şi nesimţire urbană. Avea 197 de kile şi emana din tot corpul o lene copleşitoare. Când ieşea din casă, rar de tot şi numai când mergea liftul, parcă tot ce întâlnea în cale, oameni, obiecte sau fenomene,  cădea subit într-o lentoare maladivă şi molipsitoare. Până şi norii încetau

Cu zurgălăii în luna lui Cuptor

Etichete

canicula, iarna, incalzire globala, sanie

Tăiase salcâmul încă din primăvară, uscarea lui era esenţială în ceea ce voia să întreprindă, cumpărase şi scândurile, de la târgul comunal, instrumentele, fierăstrăul, rindeaua, dălţile, ciocanul îi erau de mult la îndemână, iar cleiul şi cuiele nu-i lipseau niciodată din gospodărie. Vara venise, era chiar în toi, canicula se instalase de trei zile şi nu dădea semne de retragere, condiţiile din zicală se întruneau pe deplin, aşa încât, în acea dimineaţă de 15 iulie, se apucă să-şi facă sanie, chiar în mijlocul curţii, în praful în care până atunci se zbenguiseră trei vrăbiuţe.

Obişnuită

Nae Blajinul şi cazmaua din vie

Etichete

cimitir, pusca, tuica

Mitică a avut în viaţă două mari iubiri, Nae şi cazmaua din vie. Pe cel mai bun prieten de pahar pe care l-a avut vreodată, pe numele lui întreg Nicolae Săuşescu, i l-a răpit Dumnezeu, cu trei ani în urmă,  într-o seară de aprilie, când, încercând să fugă cu zece kilograme de fier vechi, sustrase dintr-un depozit, nu s-a oprit la somarea poliţistului, iar acesta a tras profesional trei gloanţe în aer şi unul direct în spatele lui firav, producându-i un deces intempestiv.  Câtă jale a fost în inima lui Mitică, precum şi a celuilalt prieten care i-a mai rămas, Costică, numai Cel de Sus ştie, precum şi Costică însuşi. Cazmaua însă e întreagă şi nevătămată. E una de război, dintre acelea de raniţă, cu coadă scurtă, pe care a găsit-o când a săpat el contra cost, acum 23 de ani, via unui vecin.

Piramida lui Ramsescu

Etichete

a demisionat, a renuntat, egit, moubarak, presedinte, presedintele, Resources

La câteva zile după visul acela straniu, în care se vedea întins pe catafalc, în sala rece şi plină de păianjeni a Căminului cultural şi exact la o lună după ce se întorsese dintr-un schimb de experienţă cu primarii rurali din Egipt, primul gospodar al comunei Uitata, Leonard Ramsescu luă o decizie istorică. Mai precis, primarul se hotărî să-şi construiască o piramidă proprietate personală. Văzuse şi admirase până la invidie patriotică monumentele din Valea Regilor şi, încă din Egipt, îi încolţise gândul replicii absolut personale a străvechilor piramide, dar visul acela oribil, cele şapte boli de care suferea, precum şi o nouă durere constantă în zona în care îşi ghicea ficatul biciuit de decenii cu produsele secundare ale viilor şi livezilor personale, ca să nu mai vorbim de fineţurile toxice de pe la protocoalele de partid şi de stat, îl făcuseră să pornească imediat la fapte şi îl sună pe finul Bartolomeu Ignat, inginer în construcţii, dar şi preşedintele organizaţiei de partid pe care el îl reprezenta în înalta funcţie administrativă încredinţată de alegători.

– Finule,

Muştar la minus 20 de grade

Etichete

CARNATI, foame, frig, ger, iarna, inghet, mancare, repartitoare, somaj, SUNCA

Erau minus 20 de grade, la soare, gerul muşca fioros din trupul firav al zilei, în timp ce  oamenii zgribuliţi treceau pe sub ţurţuri, înotând prin troiene spre alimentara din colţ, unde tocmai se băgase muştar. Era muştarul acela celebru, acea specialitate inconfundabilă, de Tecuci, şi iute şi dulce, borcănelul verzui care nu putea, în nici un caz, să lipsească de la mesele cetăţenilor în miezul anotimpului cu  şuncă şi cârnaţi. Se făcuse deja o coadă pestriţă şi lungă, până spre staţia de tramvai, cumpărătorii intrau în tăcere, îşi luau borcanul şi plecau nerăbdători spre casă, pentru a-l desface şi degusta din preţiosul conţinut. Ştiam că nu era o coadă socialmente necesară, că dorinţa acută şi unanimă de a cumpăra muştar nu era decât o defulare tardivă a profundei frustrări pricinuite, în anii prerevoluţionari, de imaginea devastatoare a rafturilor ocupate în exclusivitate şi suprarealist de şiruri interminabile şi sufocante de muştar, şi iute şi dulce, de Tecuci şi de toate fabricile socialiste de muştar. Ştiam toate astea şi chiar mai mult şi, cu toate acestea, m-am aşezat disciplinat la coada generală. După câteva clipe, o voce din spate îmi transmise:

Trei ciori moarte în ogradă

Etichete

apocalipsa, ciori

Într-o dimineaţă, înţeleptul satului găsi în bătătură trei ciori moarte şi se gândi din capul locului că nu-i deloc lucru curat, în contextul încălzirii globale, cu aceste zburătoare negre, decedate pe proprietatea sa inalienabilă, garantată de Constituţie. Mai întâi,  degustă îndelung dintr-o stacană cu ţuică personală, se gândi apoi în tăcere şi profund, după care îşi chemă baba:

Omul negru de zăpadă

Etichete

funny, nostim, schita, umor

M-am uitat pe vizor, dar n-am văzut decât un fel de pată albă şi n-aş fi deschis dacă ţârâitul soneriei nu m-ar fi enervat atât de puternic. Atunci pata albă s-a adeverit, pentru că în faţa mea era un om de zăpadă clasic. Făcut chiar din zăpadă adică, cu o mătură în loc de mână, cu morcov la nas, cu ochi de nasturi şi cu o gură sugerată din ardei iuţi roşii. Amănuntul acesta din urmă m-a făcut să fiu de la început foarte vigilent. Dacă omul acesta de zăpadă acesta vorbeşte, o să fie al naibii de usturător, mi-am zis. Şi chiar a vorbit:

Cum a fost huiduit Moş Crăciun

Etichete

funny, la multi ani, mos gerila, mosu

„Să primiţi bine!”, aşa le zic eu, Moş Crăciun, tuturor  clienţilor, mei atunci când le duc darurile. Mai puţine cu 25 la sută, dar tot le duc! De fapt, cred ei că numai cu 25 la sută îi ciupesc, la unii tai 30, 50, chiar sută la sută.

Pe ăştia din urmă îi şi dau afară de pe lista mea. Că-i prea mare. De unde să le dau la toţi? De câţiva ani chiar mă împrumut la FMI (Fondul Moşilor Internaţionali) ca să fac faţă. Şi percep ăştia de la fond o dobândă aşa de mare, că-mi crapă renii de la sanie. Asta e, trebuie să facem economii. Să restructurăm jucăriile şi toate cadourile. Toţi moşii din lume sunt în criză. Am auzit că  grecul a luat-o razna şi că irlandezul şi spaniolul au dat în bâlbâială, aşa că trebuie să prestăm cu zgârcenie.   Se supără copiii mei, fac tot felul de manifestaţii şi proteste, unii chiar au aruncat cu portocale şi alte ouă în mine, dar tot cu gândul la moşul rămân. Chiar dacă vociferează.

– Moşule, dacă îndrăzneşti să-mi tai din jucărele, te ia mama dracului! mi-a aruncat,  printre dinţişori, un prichindel.

– Dar tu de unde o cunoşti pe mama ăluia?

– Treaba mea de unde o ştiu, tu fă-ţi datoria de moş, că de nu, te suspend, ai auzit?

O fetiţă pe care o ştiam bine, tatăl ei era membru al PRM (Partidul Republican al Moşilor) a fost şi mai dură:

– Să nu-mi vii cu trei sferturi de păpuşă, că-ţi smulg barba aia mincinoasă!

Au fost şi alte ameninţări din partea pruncilor, dar şi din partea părinţilor, ca să nu mai zic de bunici, aşa că m-am gândit să  iau ceva măsuri de securitate, anul acesta, nu-i ca anul trecut… În primul rând, mi-am angajat nişte asistente, ca să atragă ele atenţia, în al doilea rând, mi-am asigurat barba pe trei milioane, să nu mi-o smulgă derbedeii, şi, în al treilea rând, mi-am comandat un moşmobil. Nu ştiţi ce este moşmobilul? E o maşină securizată integral, construită după modelul automobilului papei, papamobilul. Nici un măr, bici o portocală şi nici măcar o nucă nu va putea trece prin geamurile mele!

Problema e că, de îndată ce am ieşit cu moşmobilul pe străzi, s-au format grupuri compacte de băieţei şi fetiţe, care au început să-mi adreseze tot felul de cuvinte urâte, injurii şi ameninţări.

– Ieşi afară, javră ordinară! strigau la unison pruncii, aruncându-şi căciuliţele peste gardul casei mele.

Cum să ies? M-ar fi halit puştimea.

– Măi copii, am încercat eu, dacă faceţi chestii de-astea, nici n-am să mai vin la voi!

– Şi de facă? Pagubă  în nuci! Îl sunăm  pe Moş Gerilă, că am auzit că trăieşte!

 

Ion Manea

Extraterestrul şi damigeana

Etichete

articol, Ion Manea, literatura, sf, umor

– Nu vă supăraţi, îmi zice tipul privind speriat spre cer, nu ştiţi unde e Galaxia Abell 1835 IR1916!?

– Păi, să ne gândim, zic eu deloc mirat, extratereştrii sunt peste tot, ne aflăm pe strada Frunzei, în Galaţi, România, Calea Lactee, galaxia dumitale trebuie să fie într-acolo!

– Nu-i! strigă dezamăgit extraterestrul, nu-i acolo, măi omule, habar n-ai de  cosmos! Voi n-aveţi poliţie cosmică pe-aici?

– N-avem nici de-aia terestră…

– Domnule pământean, vorbesc serios, ajută-mă, m-am rătăcit de farfurie!

– Parcă noi nu la fel? Avem o foame în noi… Dar cum de te-ai rătăcit?

– S-a îmbătat pilotul şi a luat-o razna, cu navă cu tot.

– Aţi avut alcool la voi, l-aţi adus din galaxia aia a voastră?

– Nu d-le, a băut de-al vostru, dintr-un bar.

– Rău a făcut, e toxic, are E-uri… Dacă vrei ceva ca lumea, hai la mine, am un merlot de stă cometa-n coadă.

– Vin, dar m-ajuţi să-mi găsesc galaxia?

– Te-ajut. Dau telefon la informaţii. Am şi-un vecin astronom, ăla trebuie să ştie.

După câteva pahare de vin, extraterestrul s-a mai liniştit, a început să-mi povestească despre planeta lui şi chiar mi-a cântat imnul ţării sale de baştină, Ainâmor, care semăna tare mult cu al nostru. La al cincilea pahar s-a ridicat însă în picioare şi mi-a zis:

– Gata, acum caută-mi galaxia!

– Cum ziceai că-i spune?

– Abell 1835 IRI9161.

L-am rugat să m-aştepte puţin, am ieşit şi am sunat la vecinul de la trei, care-i profesor de astronomie. Profesorul chiar era acasă, m-a lămurit cum şi ce fel, mi-a făcut şi o hartă celestă şi m-am întors bucuros să-i dau vestea cea bună extraterestrului. Dar el nu mai era. Fugise. Mai târziu, am observat că frigiderul meu devenise cu desăvârşire gol. La fel şi cămara. Ca să nu mai vorbesc de damigeana cu vin de stă cometa-n coadă. E foame mare şi la ei…

Ion Manea

Români, furaţi capra vecinului!

Etichete

capra, funny, goat

Pentru mine, capra vecinului e sfântă!

Nu pentru că ar face ea cine ştie ce minuni, ci, pur şi simplu pentru că o respect,