Etichete

,

Într-o dimineaţă, înţeleptul satului găsi în bătătură trei ciori moarte şi se gândi din capul locului că nu-i deloc lucru curat, în contextul încălzirii globale, cu aceste zburătoare negre, decedate pe proprietatea sa inalienabilă, garantată de Constituţie. Mai întâi,  degustă îndelung dintr-o stacană cu ţuică personală, se gândi apoi în tăcere şi profund, după care îşi chemă baba:

– Femeie, pune-ţi mănuşile şi bagă alea trei ciori moarte din curte în sacoşa aia verde! îi porunci.

– Ştii foarte bine că nu mai am mănuşi menajere! Îi răspunse bătrâna.

– Atunci, pune-le în sacoşa albastră!

Femeia le puse până la urmă în sacoşa neagră, iar moşul porni cu ea în mână pe uliţele satului. Se opri mai întâi, cum se cuvenea, la casa popii.

– Fiule, în loc să vii la mine cu ceva găini vii, te prezinţi cu mortăciunile astea? Ce vrei, să le când Prohodul?

– Părinte, astea nu-s mortăciuni, sunt efectele nechibzuinţei umane şi să ştii că ele anunţă Apocalipsa. E pe aproape, a intrat în judeţ. Poţi să dai o explicaţie?

– Nimeni nu ştie, decât Domnul, când va veni Apocalipsa, de unde să ştie atunci o biată cioară?

– În primul rând, sunt trei şi în al doilea rând, nu mi-ai dat nicio explicaţie, aşa că mă duc la dom primar.

Primarul nu era, dar viceprimarul i-a dat un răspuns cu totul şi cu totul neaşteptat:

– Înţeleptule, ciorile trăiesc cam patru sute de ani, iar moartea lor nu este decât o dovadă că sunt gemene şi că tocmai au împlinit patru sute de ani…

Total nesatisfăcut, bătrânul se urcă într-o caşcarabetă şi porni spre oraş, ducându-şi ciorile la prefect.

Bucuros să stea de vorbă cu alegătorii rurali, prefectul a întocmit pe loc o comisie judeţeană interdisciplinară, care avea să dea un răspuns bătrânului înţelept în termen de maxim şase luni, drept pentru care  bătrânul şi-a luat imediat ciorile şi s-a dus la gară pentru a prinde personalul de Bucureşti, la care avea reducere la bilet de 50 la sută.

Pentru că prefectul anunţase pe telefonul scurt oficialităţile la nivel înalt, moşul fu întâmpinat la Gara de Nord de însuşi primul ministru. Primul ministru care a fost însărcinat vreodată să se ocupe de problema ciorilor găsite moarte de înţeleptul satului, într-o dimineaţă, în ograda sa.

– Domnule posesor al ciorilor moarte, îi grăi acesta, există tot felul de explicaţii pentru acest fenomen manifestat în mai multe puncte de pe glob, chiar şi la noi, la Constanţa, dar pentru a ajunge la cea mai înţeleaptă şi mai adevărată, va trebui să ne predai zburătoarele în ideea de a le analiza cu toată responsabilitatea. Noi nu putem să ne lansăm în declaraţii nefondate…

– Aş fi de acord dacă mi-aţi oferi garanţia că, după analize, îmi veţi returna ciorile.

–  La ce ţi-ar mai folosi, omule, dacă vom găsi adevărul?

– În primul rând, vreau să le împăiez şi să le expun în muzeul din sat, iar în al doilea rând, îmi aparţin de drept, fiind decedate pe proprietatea mea. Inalienabilă şi garantată de Constituţie. Şi pe urmă, ştii dumneata cât trăieşte o cioară?

Ion Manea