Etichete

, , , , , ,

La câteva zile după visul acela straniu, în care se vedea întins pe catafalc, în sala rece şi plină de păianjeni a Căminului cultural şi exact la o lună după ce se întorsese dintr-un schimb de experienţă cu primarii rurali din Egipt, primul gospodar al comunei Uitata, Leonard Ramsescu luă o decizie istorică. Mai precis, primarul se hotărî să-şi construiască o piramidă proprietate personală. Văzuse şi admirase până la invidie patriotică monumentele din Valea Regilor şi, încă din Egipt, îi încolţise gândul replicii absolut personale a străvechilor piramide, dar visul acela oribil, cele şapte boli de care suferea, precum şi o nouă durere constantă în zona în care îşi ghicea ficatul biciuit de decenii cu produsele secundare ale viilor şi livezilor personale, ca să nu mai vorbim de fineţurile toxice de pe la protocoalele de partid şi de stat, îl făcuseră să pornească imediat la fapte şi îl sună pe finul Bartolomeu Ignat, inginer în construcţii, dar şi preşedintele organizaţiei de partid pe care el îl reprezenta în înalta funcţie administrativă încredinţată de alegători.

– Finule, peste zece minute, să fii la stâna lui State!

– Dar ce-i acolo, naşule?

– Nu-i, acum, dar o să fie. O piramidă!

Stâna lui State era în paragină, numai numele rămăsese din ea. Cu atât mai bine, gândi primarul, n-o să fie nevoie de expropriere. Îşi găsi finul la faţa locului şi îi explică rapid planul.  Îi cerea să se ocupe de proiect, aşa încât piramida să  fie gata musai până la noile alegeri locale, pentru că nu se ştie niciodată ce-i în capul electorilor.

– Naşule, îl întrebă inginerul, de ce vrei matale o piramidă peste stâna lui State?

– Pentru veşnica mea pomenire, cât o fi satul acesta în vecii vecilor. Am dat eu ceva bani şi la biserica nouă, dar nu-i ca piramida. Piramida e piramidă, finule! Le-ai văzut pe-ale din Egipt? Ţâşneşte eternitatea din ele! Eu chiar am avut impresia că faraonii ăia sunt vii şi că ne vorbesc din vrem. Ca alea să mi-o faci! Peste mii de ani, să vină turiştii aici şi ghida să le spună: Aceasta este piramida lui Ramsescu. A fost primar între şi între şi a ţinut cu Steaua. Să le spună şi partidul din care am făcut parte, şi realizările din comună şi ce bine au dus-o oamenii în perioada mea.

– Şi sarcofagul?

– Ce sarcofag?

– În care o să fiu pus, naşule, ştii mata, după…

– Ei bine, fără sarcofag! Mergem pe criogenie!

– La asta, nu mă pricep, eu îţi fac piramida, de restul te priveşte!

– Nu-ţi face griji, am un văr la Academia Medicală. Pentru el, e floare la ureche. Mă îngheaţă şi gata, mă bagă în azot şi mă etalează în piramidă. La vedere, ca Lenin. Voi sta acolo, în frigul meu istoric, şi, când vor venii vizitatorii, voi cere să mă decriogeneze un pic, ca să aud şi eu ce zice ghida. Îşi dai seamă ce bucurie o să fie pe sufletul meu? În plus, am şi alte perspective. Peste sute de ani, toate bolile mele, inclusiv diabetul, vor avea leacuri noi, mă vor scoate de acolo şi mă vor vindeca, voi trage şi-un ochi pe-afară şi, pe cinstea mea, dacă văd că la putere e tot partidul meu, cer să mă învie. Un mandat post-mortem nu strică. Poate chiar două. Ce zici finule?

Dar finul plecase, se grăbea să-l pârască pe naş la partid, cum c-ar avea gânduri faraonice…

Ion Manea