Etichete

, , , ,

Am promis un interviu cu Jeanina Vlad, câștigătoare la blogul săptămânii în galeria Promoseoo.

Nu vreau să intru în detalii așa că  vă prezint direct interviul cu cea care iubește motoarele, și scrie pentru voi, iubitorii de ziare dar și de blog.  Jeanina Vlad lucrează în momentul de fată la ziarul Adevărul de Seară.


1) Ce a fost mai întâi, blogul sau bloggerul?

J.:Motocicleta🙂 De când mi-am luat prima motocicletă, mi-a plăcut să povestesc despre păţaniile mele la ghidon şi mult timp am scris pe forumul motocicliştilor despre cum mi s-au împuşcat platinele (e o chestie la aprindere, băieţii ştiu despre ce vorbesc), cum am rămas fără far după ce mi-a căzut din mers (pentru că nu strânsesem suficient de bine şurubul după schimbarea becului), cum m-am gândit să arunc motocicleta-n Olt de nervi şi câte şi mai câte. Când se întâmpla asta era începutul bloggingului şi mie nici prin cap nu-mi trecea să scriu poveştile pe care le puneam pe forum pe un blog personal, blogul meu personal. După câţiva ani, când deja aveam altă motocicletă, japoneză, mai bună, mai fidelă, păţaniile nu mai erau aşa multe, dar încă aveam poveşti de pe două roţi de scris. Mi s-a părut mai firesc să le scriu undeva într-un loc al meu şi nu pe un forum alături de sute de topicuri. Şi a venit blogul. Rapid am început să scriu şi despre alte întâmplări din viaţa mea şi am rărit poveştile moto. Iar blogul a fost mult timp până să se nască bloggerul. Bloggerul cu adevărat, Jeaninoasa, este din decembrie anul trecut, când am început să aloc blogului mai mult timp şi mai multă atenţie.

2)Cât de mult sau cât de puţin ai suferi dacă toate ziarele din lume s-ar desfiinţa?
J.: Dacă te referi la ziarele de print, pot liniştite să dispară. Pădurile au un rol mai important decât cel de a servi ca hârtie de ziar. Plus că eu rar deschid foile unui ziar, spre ruşinea mea, iar cel la care lucrez nu prea beneficiază de alt tratament. Dacă vorbeşti despre ziarele online, lucrurile stau cam tot la fel. Pot să se ducă şi ăstea, şi să se ducă învârtindu-se. În realitate, omul nu are nevoie de atât informaţie, atâta noutate, atâtea ştiri. Nebunia asta cu ştirile de ultima oră, cu ştirile, în general, parcă face timpul să curgă mai rapid şi într-un vârtej şi mai ameţitor. Eu nu cred că informaţia înseamnă putere. Pentru cei care o transmit, informaţia înseamnă bucluc, bătaie de cap, stres, ulcer şi atac de cord la 52 de ani. Eu chiar mă gândesc să plec în Tenerife cu Seb, definitiv, şi să trăiesc mai aproape de natură (a se citi valuri şi surf) şi mai departe de calculator, de statul în faţa monitorului şi de navigatul pe portaluri de ştiri.

3) Poţi încheia o zi bună fără a pune ceva pe blog?
J.: Blogul este pentru mine, dar şi pentru cititorii mei. Scriu pentru că-s lucruri pe care vreau să le spun, nu scriu pentru că n-am scris nimic azi şi pierd vizitatorii. Că un post pe blog se poate pune rapid, cum mulţi o fac, cu un filmuleţ haios, sau un simplu videoclip, sau o poză de pe net, sau, sau, sau. Dar asta n-aş fi eu, ar fi umplutură. Pun posturi în grabă de foarte multe ori, că nu am niciodată cât timp aş vrea pentru a scrie amintiri din prezent (trec pe agendă ideile care-mi vin în cap despre lucruri ce vreau să le aştern pe blog şi-ţi spun sincer că acum sunt peste zece subiecte). Şi se simte când scriu pe blog în grabă. Eu sesizez că-i un articol mai slab şi e clar că şi cititorul meu sesizează. Ca să-ţi răspund punctual la întrebare, ziua poate fi bună până la final fără să am un post nou pe blog, sau poate fi extrem de proastă. Dar în ambele cazuri eul meu interior îmi face reproşuri că nu-mi fac timp. Dar ştii, timpul nu e totul, că importantă şi chiar mai importantă decât timpul este dispoziţia mea de a fi Jeaninoasa.

4) Cum ar trebui să arate un blog ideal ?
J.: Nu cred că e o reţetă pe care o deţine cineva. Da, sunt nişte caracteristici pe care trebuie să le aibă, dar lista poate fi, neîndoielnic, infinită. Cred că mi-e mai simplu să vorbesc de blogul pe care eu îl consider de necitit, cel care se bazează pe copy/paste de articole, texte mai vechi, snoave, bancuri, cuvinte cu duh, povestioare cu tâlc (toate care umblă pe net şi sunt cunoscute de toată lumea), cel care vine cu idei deja fumate fără să aducă nimic în plus, cele care tratează alături de multe alte sute bloguri subiectele momentului, cele lipsite de acel „altceva“ care să-i dea unicitate. Şi în păcatele ăstea cad şi bloggerii pe care-i citesc, de obicei, cu plăcere. Ce să zic, blogul ideal pentru mine nu există.

5) Cât de ziarist este un blogger şi cât de blogger trebuie să fie un ziarist?

J.: Din fericire, bloggerul nu trebuie să fie deloc ziarist, trebuie doar să scrie bine (iar cel ce scrie bine nu este neapărat ziarist). Am zis din fericire, pentru că pe blog nu trebuie să verifici o informaţie din trei surse ca să abordezi subiectul, nu trebuie să respecţi un template, nu trebuie să te limitezi la un număr de semne, nu trebuie să dai articolul unui redactor şef şi să te aştepţi şi la probabilitatea ca articolul să nu intre în ziar şi, mai ales, nu trebuie să fii obiectiv, decât dacă vrei. Eşti blogger tocmai pentru a trata totul prin prisma experienţei şi individualităţii tale. Eşti blogger, eşti subiectiv. În ziar se presupune că e musai să fii obiectiv.
Şi nici invers. Un ziarist nu-i nevoit să fie blogger. Îi poate cere ziarul la care lucrează să-şi deschidă blog, şi sunt multe ziare, de tip quality sau tambloid, care îşi încurajează spre blogging redactorii. Dar, în final, ziaristul nu este obligat, nici măcar nevoit. Slavă domnului că, de cele mai multe ori, ziaristul simte nevoia blogului (aşa avem şi noi să citim articole de mare calitate şi încărcătură emoţională). Îl vede ca pe o defulare, un loc în care-şi poate limpezi gândurile, un loc unde are voie să-şi verse toate frustrările. Că să nu creadă cineva că frustrarea e doar a ălora proşti şi mulţi. Toată lumea are frustrări. Dar şi blogul ăsta al unui ziarist e cu schepsis, de multe ori ziaristul cu blog îşi impune o autocenzură, că nu poate vorbi despre toate lucrurile care-l ard. Eeee, sunt multe de zis…