Nu știu cum a fost la voi copilăria, dar eu, în primii ani din viața mea – i-am petrecut la țară. Aveam televizor dar programele erau trăiască Ceaușescu, noi îl iubim pe Ceaușescu, îl adorăm pe tovarășul. Ce să vezi frate? Mai târziu am descoperit și eu Sandy Bell și alte minunății ale animației digitale.
Acum mă întreb ce făceam toată ziua. Mă jucam! Mamă cât mă jucam. Cu orice găseam, că nu erau munții de jucării care îi are acum orice copil pe acasă și nici măcar nu se uită la ele. Când mă plictiseam vara, împreună cu verișoara mea, ne apucam de anihilat muștele din casă care intrau, normal, din vina noastră că lasam ușa deschisă. Bunicii dormeau duși la pranz și noi foloseam paletele din dotare să mai reducem zgomotul făcut de nesuferite. Măi dar pe cuvântul meu că nu ne-a dus capul să facem ce vă prezint mai jos.
Joc dedicat celor care se plictisesc la muncă și au chef de desenat. Poze primite pe mail de la vărul meu.
Cei care nu sunt de acord cu prima imagine, rog frumos să nu dea read more la ce urmează mai jos. Doamne ce mai poate face omul la plictiseală! Continuă lectura →
45.943161
24.966760