Etichete

, , ,

M-am uitat pe vizor, dar n-am văzut decât un fel de pată albă şi n-aş fi deschis dacă ţârâitul soneriei nu m-ar fi enervat atât de puternic. Atunci pata albă s-a adeverit, pentru că în faţa mea era un om de zăpadă clasic. Făcut chiar din zăpadă adică, cu o mătură în loc de mână, cu morcov la nas, cu ochi de nasturi şi cu o gură sugerată din ardei iuţi roşii. Amănuntul acesta din urmă m-a făcut să fiu de la început foarte vigilent. Dacă omul acesta de zăpadă acesta vorbeşte, o să fie al naibii de usturător, mi-am zis. Şi chiar a vorbit:

– Stimate domn, reprezint OOZ,  Organizaţia Oamenilor de Zăpadă şi v-aş fi extrem de recunoscător dacă mi-aţi răspunde la câteva întrebări…

– Întrebări despre ce?

– Despre integrarea României în Calea Lactee.

– Şi de ce mă rog s-ar interesa de chestia asta un om de zăpadă?

– Pentru că noi suntem albi precum laptele, domnule, zăpada pură se aseamănă cel mai mult coloristic cu laptele la fel de pur.  De aceea.

– Şi de ce să ne integrăm în Calea Lactee când noi nici cu Europa n-am terminat?

– Văd că dumneata pui întrebările, şi nu eu, cum am convenit.

– Atunci pune!

– Aţi fi de acord ca fiinţele din Calea Lactee să aibă un nivel de trai mai ridicat?

– Sigur că da, deşi nici pe aici nu-i prea bine…

– Aţi fi de acord să contribuiţi personal la ridicarea acestui nivel?

– Mai precis! vă rog.

Să donaţi, de pildă, o sumă de bani?

– Cam cât?

– Cam  cât vă lasă inima, domnule…

– Un milion e bine?

– Se putea şi mai bine, dar e bine şi atât.

– Bine, atunci, uite banii şi dă-mi o chitanţă!

– Unde ai mai văzut dumneata om de zăpadă cu chitanţier? mi-a şuierat omul printre ardeii iuţi.

În chiar acel moment, i-am smuls mătura şi l-am croit în moalele capului, strigându-i:

– Escrocule, dă-mi banii înapoi şi cară-te în Calea ta Lactee!

Omul de zăpadă mi-a înapoiat donaţia şi a dispărut pe scări. Am încercat să uit evenimentul, dar, după câteva minute, am auzit din nou soneria. De data aceasta n-am văzut prin vizor decât o pată neagră. Am deschis şi atunci pata neagră s-a adeverit. În faţa mea se afla un om de zăpadă negru.

– Ştiu povestea i-am spus, vrei bani pentru integrarea în Calea Lactee…

– Nicidecum, domnule, nu vedeţi ce negru sunt? De unde atâta lapte? Eu am venit să citesc repartitoarele.

– Şi de ce eşti aşa închis la culoare. Cine a mai văzut un om de zăpadă negru?

– E din spirit de prevenţie din partea APATERM. Şi dumneavoastră o să  deveniţi negru când veţi primi nota de plată la căldură…

Ion Manea