Etichete

, , ,

De trei luni de zile, tânărul refăcea ipotetic atacul. Se închidea  în cămăruţa  lui din căminul studenţesc şi parcurgea zilnic, la ora stabilită, toate etapele planului, atât de amănunţit gândit, încât nu-i scăpase nici măcar meniul pe care avea să-l servească înainte de a pleca la acţiune, şi anume, două ouă fierte, 30 grame de unt, o banană şi un măr. Se oprise la această combinate, numai după ce calculase cu mare precizie aportul caloric şi impactul metabolic ale fiecărui element, precum şi efectul asocierii lor.  Tocmai rodea din ultimul măr din program, când sună telefonul.

– Puiule, ai grijă cum te îmbraci astăzi, e tare frig afară, ia-ţi fularul ăla alb, să nu cumva să-mi răceşti!

Era mama lui, devenită extrem de grijulie după ce singurul ei băiat contractase o rebelă sensibilitate la aerul rece.

Tânărul o expedie însă rapid şi porni spre obiectiv, fără a lua fularul alb, pentru că nu era prevăzut în plan. Sosise momentul. Văzuse multe atacuri prin filme, dar al lui trebuia să fie perfect şi mai ales original.

– Scoate lănţişorul de aur cu cruce de rubin, cu diamant şi topaz, de 24.833 lei noi! strigă către fata încremenită în spatele vitrinei.

Surprinsă de precizia exemplară a noului hoţ (în ziua aceea o mai prădaseră doi, dar foarte confuzi în pretenţii) tânăra vânzătoare se conformă imediat.

– Şi să nu activezi alarma, că te infectez cu SIDA! mai spuse tânărul, în timp ce înşfăca lănţişorul şi scotea cu iuţeală o seringă din buzunar.

Fata încremeni, iar tânărul dispăru, în trei secunde, exact cum era stabilit în planul iniţial. Sigur că vânzătoarea a apăsat de îndată pe butonul alarmei, dar reacţia destul de rapidă a firmei de pază, ca şi amănunţitele cercetări ulterioare ale organelor de poliţie se dovediră zadarnice. Planul reuşise.

Ajuns în cămăruţa de la cămin, băiatul se dezbrăcă într-un ritm ce trăda o uriaşă nerăbdare, aruncă hainele în toate direcţiile şi îşi puse cu gesturi precipitate la gât lănţişorul ţinut strâns în mâna stângă. Se privi apoi  în oglindă, se închină, se îmbrăcă iarăşi, de data aceasta, cu gesturi lente, bine calculate, ca după o lungă şi reuşită partidă de amor, şi porni fredonând un crâmpei de hit spre cea mai apropiată berărie. Voia să sărbătorească reuşita. „Doamne, de când  îmi doresc eu lănţişorul acesta de aur cu cruce de rubin, cu diamant şi topaz, de 24.833 lei  noi!”, exclamă pipăindu-şi pieptul.

*

Trecuseră patru ani de la ziua atacului, când, într-o după amiază răcoroasă de octombrie, o tânără şi elegantă domnişoară tocmai urca pe unul dintre cele şapte poduri ce legau cele două mari componente ale urbei separate de Dunăre, Ga şi Laţi, numite aşa după modelul Buda şi Pesta. Din sensul opus, din Laţi, veneau spre Ga, câteva persoane, iar din spate, doar un tânăr chipeş, purtând o modernă geantă de umăr. Acesta din urmă avea o constituţie atletică şi emana aerul unui bărbat extrem de preocupat şi, total absent la cele ce se întâmplă în jur. Tocmai de aceea a surprins reacţia sa, mult comentată după aceea. Martorii aveau să relateze că, la doar câteva secunde după ce tânăra femeie fusese luată în braţe de un bărbat ce venea din sens invers şi aruncată, fără nicio explicaţie sau motivaţie, peste pod, tânărul a zvâcnit cu geantă cu tot după ea, a înotat spre locul în care aproape că se înecase, a prins-o şi a adus-o la mal, unde au leşinat amândoi, mai întâi el şi după aceea ea. Fata şi-a revenit destul de repede şi a fost invitată la poliţie pentru a da o declaraţie. Băiatul însă a trebuit să fie internat în spitalul de urgenţe, pentru îngrijire şi analize amănunţite.

– Insist să-l văd, mi-a salvat, viaţa, nu înţelegeţi? Îi las buchetul acesta de flori şi-l las în pace! repetă fata.

-Bine, zise, în sfârşit, medicul, exasperat de perseverenţa domnişoarei, dar numai două minute, pacientul este foarte slăbit!

Tânărul dormea în patul dinspre fereastră, cu o mână întinsă peste cearşaf şi cu cealaltă uitată pe pătură. De sub pijamaua de spital, pieptul vânjos, ornat cu câteva fire de păr, se insinua bărbăteşte, etalând, în toată splendoarea sa, spre lumina ce pătrundea generos prin geam, un lănţişor de aur cu cruce de rubin, cu diamant şi topaz.

– Hoţule! Tu eşti hoţul cu seringa! strigă  uluită vizitatoarea.

– Stai liniştită, răspunse buimac tânărul trezit brusc, seringa era plină cu apă plată!

În acel moment, intră în salon o doamnă elegantă, având în mână un superb fular alb şi disputa se încheie.

La şase luni de la schimbul acesta de replici, tânărul, care între timp terminase facultatea şi ajunsese diplomat şi tânăra, care cumpărase magazinul de bijuterii şi devenise patroană, se hotărâră să-şi unească destinele, stabilind toate amănuntele pentru nuntă. Asupra unui singur lucru nu au ajuns încă să fie de acord, discutând, probabil, şi astăzi: unde să programeze cununia civilă: la Ga sau la Laţi?

Ion Manea

Anunțuri