Dă, Doamne să ningă! Cât mai mult. Cât mai viscolit şi cât mai des. Mi-am cumpărat o lopată de 15 lei, am şterpelit mănuşile bunicului şi am ieşit în stradă. Ce, numai pensionarii să iasă în stradă, numai greviştii? În numai câteva secunde s-au şi înfiinţat primii muşterii. M-au văzut cum dădeam la o parte zăpada din jurul maşinii mele. Douăzeci de lei bucata am cerut, atunci când m-au rugat şi alţii să le deszăpezesc maşinile personale. M-am învoit. La început, a mers mai greu, dar pe urmă am intrat în mână, în lopată mai bine zis, şi scoteam din nămeţi cam 4-5 bucăţi pe oră. Meseria de dezăpezitor mergea strună. După opt ore de muncă, mulţumit, am aruncat lopata şi am început să număr banii. Strânsesem ceva. Tocmai atunci a apărut de prin nămeţi, Sebastian ministrul Finanţelor. Mi-a cerut 33 la sută impozit pe venit. I-am dat. A cerut apoi să plătesc şi asigurarea de sănătate. Că, dacă răcesc în troianul muncii? Avea dreptate, i-am dat. Mi-a cerut şi impozit pe utilaj, adică pe lopată, şi pe echipamentul de protecţie, adică mănuşi, şi o taxă pentru folosirea spaţiului public. Pe toate le-am achitat. Dar când să plătesc şi taxa pe mânerul lopeţii, fiindcă provenea din pădurea patriei, n-am mai avut bani. Am fugit la un vecin şi m-am împrumutat. Nu voiam să rămân dator la stat. Mi-ar fi pus sechestru pe mănuşile bunicului. Şi nu se făcea. În aceste condiţii, Dumnezeu să nu mai ningă! Deloc! Şi mai ales să nu viscolească!
Ion Manea
