Etichete

, , ,

Sunt tânăr, am studii superioare, divorţat, fără copii. Am un serviciu bun, o situaţie materială confortabilă – sună a anunţ matrimonial, dar nu asta am vrut, ci doar sa va prezint un caz. Vreau să pot stabili uşor relaţii cu o persoană de sex feminin, vreau să scap de frica unui nou eşec, vreau să am din nou încredere în femei, vreau să am o viaţă personală plină dacă înţelegeţi la ce mă refer, vreau să scap de gândurile triste. Pavel.

CIFRU PENTRU UN SEIF

Pavel se află într-un moment de cumpănă, de confuzie care îi generează tensiuni, frustrare, dificultăţi de integrare relaţională. Printre randuri se citesc semne de furie neputincioasa si ceva elemente de depresie. Problemele vieţii sale de cuplu, divorţul cu tot ce a presupus şi cu tot ce a urmat au generat o criză comunicaţională, probleme în exprimare emoţională, scădere a capacităţii de adaptare la solicitari, o focalizare preponderenta pe viaţa sa interioară şi pe propria sa existenţă.

Unde greşeşte Pavel? Priveşte prea des, prea insistent spre trecut, îşi ascultă emoţiile negative generate de evenimente trecute, consideră propriile gânduri şi judecăţi generate de experienţe trecute ca fiind „absolut adevărate” şi le extinde spre situaţii de viaţă actuală, astfel a devenit paznicul unui depozitar de amintiri si de judecăţi care îl ţin înlănţuit într-un prizonierat autoconstruit. Va fi aproape „lecuit” si va putea incepe schimbarea drumului existentei sale când va uita cifrul seifului în care a depozitat aceste amintiri, experienţe, judecăţi, deci când se va hotărî să abandoneze rolul de paznic si sa reexperimenteze rolul de tanar independent, autonom.

Ce face, cum se comportă acest tânăr? Acest tanar accepta să şi greşească, înţelege că nu există garanţii că nu va mai fi dezamăgit, va trai situatii care il vor intrista, va traversa imprejurari in care se va simti erou si un cuceritor, va avea clipe de extaz si de implinire, se va trezi dimineata zambind, intr-un cuvant, va pricepe că ceea se întâmplă cu el în această situaţie nu iese din cotidian. Este momentul sa lansam imboldul de a se vedea pe sine cu bune/cu rele (puncte forte/puncte slabe) si de a accepta că nu este perfect, dar este perfectibil, aceasta perspectiva ii va da deschidere spre a invata, spre a evita vechile greşeli, il va face sa fie cu mintea acolo unde e sufletul si cu sufletul pregatit sa primeasca ce-i sopteste mintea.

Curaj, vei reuşi, „cheia” este la tine.

Psiholog Maria Manea