Etichete

, , ,

Primele raze ale dimineţii de iulie tocmai dădeau buzna de sub un nor prin ferestrele celor zece blocuri de locuinţe din orăşelul Urbăneştii de Sus, când domnul Ion, deschizând robinetul cu apă rece din baia apartamentului său de la parter, a încremenit de uimire. În loc de apă, curgea un lichid maroniu şi lipicios. Instinctul lui de apicultor amator îl făcu să ducă un deget la gură. Gustă şi se închină. Era miere… Pentru a se clăti, îl deschise precipitat pe celălalt, de apă caldă. Un şuvoi alb, aburind şi intens mirositor ţâşni în chiuveta lui proprietate personală. Era lapte. Ce era să facă? Se clăti cu el, se şterse precipitat cu prosopul la fel de alb şi porni ezitant spre doamna Ion.

– Nevastă,glăsui, la noi curge lapte şi miere!

În faţa unei astfel de ştiri, doamna Ion se simţi obligată să verifice cu propriile simţuri, drept pentru care o zbughi spre baie. După ce deschise şi închise, pe rând robinetele, hotărî să recurgă şi la o a doua sursă, cea din bucătărie şi, întrucât şi acolo curgea tot lapte şi miere, fu de acord cu soţul că nu mai era nevoie de şi o a treia sursă pentru a consfinţi adevărul că, după atâţia ani de şomaj şi ajutoare sociale tăiate, le pusese Dumnezeu mâna în cap.

În acel moment de graţie divină, fericiţii soţi n-aveau de unde să ştie că mâna aceea a lui Dumnezeu despre care vorbise doamna Ion făcuse contact discret cu capetele tuturor locatarilor din cele zece blocuri ale orăşelului Urbăneştii de Sus, aşa încât, la toate robinetele locale curgeau aceleaşi lichide benefice şi echivalente metaforice ale bunăstării supreme şi generale. Între timp însă, domnul Ion, luând în considerare principiul după care Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă, se apucase de treabă, în sensul că îşi pregăti cu febrilitate recipiente pentru lapte şi miere, pe care, nemaiavând la dispoziţie apă, le spălă meticulos cu lichidul alb ce o înlocuise. Voia să depoziteze corespunzător mierea, iar din lapte să facă brânză, şi, dacă se putea, chiar şi caşcaval.

O bucurie lăptoase şi dulce, dar tăcută şi nedeclarată cuprinse zona blocurilor din orăşel. Cum oamenii aveau un IQ destul de ridicat, cei mai mulţi s-au adaptat aproape instantaneu noilor condiţii, şi este suficient să amintim că s-a trecut la spălatul pe dinţi şi la duş cu lapte fierbinte şi miere rece, în amestecuri diferite, în funcţie de preferinţe sau puterea de rezistentă la agentul termic şi că femeile au deschis imediat calculatoarele pentru a găsi pe internet reţete culinare pe bază de lapte şi miere. În cîteva ore, metabolismul general al celor din blocurile Urbăneştlor de Sus se modificase fundamental.

Spre prânz însă, o nenorocire neaşteptată veni să contrabalanseze imensa bucurie venită prin ţevile serviciului de gospodărire. Chiar pe strada principală, în zona Primăriei, o conductă veche de apă caldă a cedat şi un jet uriaş de lapte fierbinte s-a înălţat până în vârful copacilor, albindu-i cu totul. Laptele curgea în şuvoaie pe stradă, ca în poveste şi, pe alocuri, în contact cu asfaltul, se brânzea instantaneu, producând blocări în circulaţia rutieră locală, aşa încât primarul a trebuit să scoată în plină vară un utilaj de deszăpezire, transformat pe lor de un mecanic într-unul de desbrânzire şi să-l pună la lucru. În final, după irosirea a câtorva sute de barili de lapte, avaria a fost remediată, dar, cu această ocazie, primarul, care nu locuia la bloc, având o vilă personală neracordată la reţeaua comună, a aflat despre laptele şi mierea care curg la robinetele cetăţenilor şi a hotărât personal, fără a mai convoca consiliul local, să se instaleze în fiecare apartament laptometre şi mierometre, să se perceapă contracostul serviciilor şi să se instituie un impozit special pe veniturile directe şi indirecte din laptele şi mierea consumate într-un fel sau altul.

În urma acestei decizii. toţi locatarii, dar absolut toţi, începând cu familia Ion şi terminând cu familia care nu se constituise încă, au ajuns la concluzia că laptele şi mierea care au curs la robinetele lor nu puteau fi decât o poveste… Una frumoasă şi neimpozabilă.

Articol Ion Manea

Imagini Sinziana ENE