Etichete

, , ,

În momentul de faţă nu sunt în stare să precizez dacă am devenit  pescar pentru că m-am născut pe malul gârlei,  sau că m-am născut exact acolo tocmai pentru a deveni pescar. Cert este că sunt. Şi încă unul norocos. Data trecută, s-a întâmplat să prind  un peştişor de aur. Era şi timpul. Mai bine de trei decenii dădusem cu băţul în baltă şi nici urmă de peştişor de aur, aşa cum tot auzeam că se întâmplă prin poveştile cu alţi pescari. În timp ce se zbătea amarnic în lumina soarelui, ăla mic şi auriu mi-a strigat:

– Nene, dacă îmi dai drumul, îşi îndeplinesc şase dorinţe!

– Nu trei? Parcă aşa era până acum…

– Aşa-i. Dar cu inflaţia asta, am mai plusat şi noi, ce să facem.

– Ai şi tu dreptate. Dar ia zi, eşti chiar de aur sau numai aşa, poleit?

– Natural sută-n sută. 24 de karate. Am ieşit dintr-o icră de aur depusă de mama mea de aur şi fertilizat de lapţii de aur al tatei, şi el din aur. Scrie şi-n CV-ul meu, dacă vrei să ştii…

– Bine, te cred.

– Atunci, zi prima dorinţă!

– Vreau să cadă guvernul…

– Domnule, dumneata îţi baţi joc de dorinţele disponibile, te credeam pescar serios, ce câştigi dumneata dacă pică guvernul?

– Nu-i treaba ta! Eu vreau să cadă guvernul.

– Bine, s-a făcut. A doua!

Atunci a sunat mobilul şi am răspuns. Era un bun amic care mi-a zis că primul ministru tocmai şi-a dat demisia. Mi-am frecat mâinile de bucurie.

– Amice, treaba merge, se vede că eşti profesionist. Prima s-a îndeplinit.

– Lasă fleacurile… Zi-o pe-a doua!

– Vezi tu, peştişorule, dealul acela de lângă baltă? Fă-l un munte foarte înalt!

S-a uitat, mi-a făcut semn că-l vede şi, imediat, dealul s-a transformat într-un munte cu vârful până la cer.

– Acum, peşte auriu, la a treia dorinţă, transformă salcia asta de pe mal într-un plop!

– Domnule pescar, a sărit peştişorul, eu fac exact ce-mi ceri, dar te previn că faci prostii, ai şi dumneata o şansă în viaţă şi ţi-o iroseşti aiurea. Nu pofteşti la bani, palate, maşini, avioane, nemurire? De ce naiba vrei  să-ţi fac din salcie plop? Eşti nebun!

– Ţi-am mai spus că nu-i treaba ta ce vreau eu! Avem un contract, respectă-l! Fă  mai repede plopul acela!

Şi peştişorul l-a făcut. Mai aveam trei.

– Fii  atent peştişorule, acum vreau ca în plopul acesta să cânte o lebădă!

– Domnule, lebăda nu cântă! Doar o dată. Şi nu cred că vrei s-o omori…

– Gura, vreau lebăda!

Şi lebăda a cântat în plop, fără ca fie necesar să moară.

– Penultima!, m-a avertizat peştişorul.

– Tunde-mă!

Peştişorul s-a uita scârbit la mine, dar mi-a îndeplinit dorinţa. Într-o clipă am devenit cel mai tuns om din lume şi tocmai mă pregăteam pentru ultima dorinţă.

– Domnule pescar, fii atent măcar la asta!, a încercat auriul.

– N-avea grijă, ultima mea dorinţă este o sticlă de şampanie!

– M-ai lămurit. Eşti nebun de-a binelea. Şampanie îşi mai trebuia…

– Da, ca să sărbătoresc evenimentul.

– Ce eveniment?

– Căderea guvernului. Restul nu contează. Trăiască opoziţia!

Ion Manea