Etichete

, , , , , , ,

Mulțumesc din inimă tuturor celor care mi-au scris comentarii pe blog –  în articolele mele, ale tatălui meu Ion Manea și nu în ultimul rând ale lui Flori.

Aș vrea să vin la fiecare din voi pe blog, să vă citesc articolele. Îmi este atît de dor! Dar acum chiar nu am timp. Sper să mă întelegeți și să mă iertați. Mulțumesc și celor care au dat curs invitației mele la jocul iubit din blogosfera românească, leapșa.

Din păcate, nici acum nu am apucat să vă răspund. Totul a fost scris de vinerea trecută și programate pentru această săptămână. Am fost într-o perioadă de recuparere intensă, am avut și mult de muncă și pe deasupra ne pregătim pentru ziua dragului meu puișor, Sebastian. Mâine, 24 martie face doi anișori.

O mulțime de sentimente mă încearcă. Nu știu ce să spun și ce să simt. Sunt fericită că am un copil atât de cuminte, deștept și frumos. Fiecare cioară își laudă puii – eu de ce să fiu mai prejos?

Am avut o sarcină ușoară, o perioada superbă din viața mea. A urmat o naștere groaznică, dar cu final fericit, a „ieșit” un copil deosebit. Primele 10 luni din viața lui Sebastian au fost groaznice. Plângea mai tot timpul dacă nu îl țineam în brațe. Durerea de la erupția dentară a venit mult prea devreme, la trei luni jumătate. La patru luni, aveam deja doi dințișori. Apoi, ne-am obișnuit să plângem pentru atenție și brațe. Nu mai dormea noaptea și nici ziua. Eram terminați. 😦 Atunci am adoptat o regulă severă. Să doarmă în patul lui, în camera lui. Nu a fost ușor, dar acum am uitat și văd că este liniștit și doarme.

Îi fac toate poftele, alint cu măsură, dar îl și pedepsesc atunci când nu este cuminte. De obicei trimiterea la colț – este pedeapsa aplicatăpentru vârsta lui.  Acum nu mai face prostii că știe că eu chiar îl duc la colț dacă face vreo prostie.

Primul lui zâmbet a fost când l-am adus de la spital. L-am așezat pe patul nostru, și na reacție.

Da, ne-am năcut mărișor și da, am luat în greutate foarte bine cât a avut mami lapte bio 😀 să îmi dea. Apoi am trecut pe NAN, și încă mai bem cu plăcere lăptic la cutie.

Nimeni nu-i rezita acestei priviri.

Acum sunt mare, dar încă nu vreau să vorbesc. Spun doar câteva cuvinte și restul exprim prin semne si sunete pe care numai mami le înțelege. Mama mea, buni, îl alintă cel mai mult. De Crăciun i-a făcut și lui o unghie roșie că de – era Crăciunul.

Am trecut prin multe in decursul acestor doi ani. De la agonie la extaz. Eram să ne pierdem casa, mașina – tot. Acum este mai bine ca tati lucrează. Mami a lucrat pro bono pentru tati cât a putut, noaptea când dormea cel mic. Ziua mâncare, curățenie – bebe. Noaptea muncă până la 4 dimineața. Nu ieșeau bani, dar vroiam cu orice preț să învăț. Așa am început cu adevărat  cariera de designer. Înainte doar cochetam cu photoshop-ul. Făceam mai mult grafică pentru print. Mai am multe de învățat. Mă bucură însă faptul că siteul Sinetics a fost adaugat în topul  70+ Creative and Inspirational Website Designs. Sunt pe locul 71 dar e bine ca sunt 🙂 !

De poimâine voi putea lucra pe cont propriu, voi re-încerca activitatea de freelancer. Sinetics se va închide. Vom vedea. Sunt foarte ghinionistă pe plan profesional.

Numai în săptămâna asta am primit 3 oferte de lucru. Din păcate nici una nu s-a concretizat. Mereu se întâmplă câte ceva. Deja mi se cam umple paharul. Le-am luat ca pe un eșec pe fiecare în parte și m-am consumat mai mult decât ar fi trebuit.

În ultimul timp am început să colaborez tot pro bono cu prieteni de ai mei și să îi ajut cu designul siteului. În programare nu mă bag.

A fost o plăcere să lucrez și să îmi vad munca dusă la capăt de profesioniști în ale codului. Uite ultimele făcute de mine:

Resurse umane – Rescount Consulting

Rescount solutions – evaluari riscuri

IRSCA Gifted Education

Îmi place mult să lucrez pro bono mai ales pentru organizații non-profit. Uneori ce gândesc eu ca design nu apucă să iasă online nemodificat. Cum este cazul de mai sus http://www.irsca.ro. Dați click pe imagine dacă vreți să o vedeți mai mare.

Cine are nevoie de un design pentru organizații de binefacere nu este nevoie decât de un mail sau comentariu pe blog și se rezolvă!

În final pot spune doar că sunt o mamă fericită care luptă să facă carieră. Vă pup.

Anunțuri