Etichete

, , , , , , ,

Imi place sa vorbesc despre mine ca aceea persoana care descopera oameni deosebiti, si ii promoveaza si ea cat poate, daca mai este cazul.  De data aceasta, am deosebita placere, sa vorbesc despre un trio formidabil, extrem de talentat. As fi dorit ca fotografiile de la nunta mea si botezul copilului meu sa fi fost facute de ei. Din pacate nu s-a putut. Dar poate, pentru altii dintre voi, care imi cititi aceste randuri, va fi posibil.

Am decis ca la David Postatny voi face un interviu, pentru ca eu nu cuprind sa povestesc tot despre ei. Poate imaginile si intrebarile vor avea mai mult succes.

Nu uitati sa intrati pe Galeria Promoseoo si sa ii votati, daca v-a placut blogul lor aici Fotografii cu suflet

Fara a mai irosi un alt cuvintel, trec la treaba si va prezint : Adina, Radu si David Postatny

1. Fotografia este un mod de a recrea lumea. Ai sentimentul, cand lucrezi, ca devii un  pic Dumnezeu?

Inainte de a va raspunde trebuie sa lamurim un aspect legat de identitatea lui David Postatny. David Postatny este semnatura care apare pe fotografii, este, daca vreti o idee de brand. Noi suntem Adina si Radu, parintii unui baietel de 2 ani, pe nume David. Cum amandoi suntem fotografi si munca noastra este o colaborare continua, am hotarat ca totul sa se intample sub numele fiului nostru. Asa s-a nascut David Postatny photography.

La intrebarea dvs. voi raspunde cu „nu”. Nu am acel sentiment, ca as fi mai zeu decat altii. Ma simt insa ca un hot de clipe. Eventual mai privilegiat, imi place sa cred, pentru ca daca le astept sau le vanez, le gasesc. Fac colectie de clipe. Clipe care sunt fiecare cu emotia ei, cu povestea ei. Cand privesc apoi fotografiile, ma simt ca un bibliotecar care a adunat intamplari si experiente. Daca privitorul accepta lucrarile noastre si le apreciaza, am un sentiment de implinire, ma simt asemeni unui povestitor ale carui istorisiri sunt ascultate cu gura cascata.

2. Consideri ca a fotografia inseamna a reda sau pur si simplu a da altceva?

Depinde de context. Depinde de „CE” fotografiezi, depinde „CE” vrei sa transmiti si depinde „CUI”. Daca e vb de un fotoreportaj, e bine sa te limitezi la a reda cat mai corect si curat un fapt sau o situatie. Daca vorbim de fotografia comerciala, atunci lucrurile se complica putin, pentru ca o fotografie poate fi manipulata si procesata astfel incat sa sugereze cu totul altceva decat ar fi facut-o in mod initial.

3. Crezi ca exista o limita in arta fotografica?

Nu stiu. Poate ca exista. Cam orice are o limita. Insa in arta fotografica ea inca nu a fost atinsa. Poate din cauza ca nici „uneltele” fotografice (vorbim atat de echipamente, cat si de software-ul de prelucrare) nu si-au atins limitele.

4. Spre ce crezi ca evolueaza fotografia in conditiile erei electronice?

Hmm, greu de prevazut avand in vedere evolutia tehnologica. Mi-e si teama sa ma gandesc. Sper insa ca fotografia sa-si pastreze miezul de puritate si adevar care o reprezinta. E posibil ca in viitor sa ne plimbam virtual prin fotografiile noastre.

5. Daca n-ai fotografia, ce ai fac altceva?

Sotia mea Adina picteaza. Pictura decorativa traditionala, dar e ceva sublim. Cand nu fotografiez, gatesc. E o alta pasiune de a mea. Desi nu pare la prima vedere, cele doua pasiuni au multe asemanari.

6. Spre ce tinzi, care este himera artei tale?

Nu ne-am gandit asa departe. Bineinteles, vrem sa devenim cunoscuti si apreciati in aceasta breasla, dar pentru asta este nevoie de mult timp si foarte multa munca. Pentru viitorul apropiat ne gandim sa ne expunem lucrari intr-o expozitie personala, dar costurile sunt destul de mari, si sa devenim unii dintre cei mai apreciati fotografi de evenimente din Romania. Deocamdata.

7. Stiu ca sotia si copilul sunt acum alaturi de tine . Constituiti impreuna o trinitate a succesului?

Dupa cum am afirmat la inceput, eu sunt doar o treime din ceea ce inseamna David Postatny. Ne completam perfect in aceasta munca, ne sustinem reciproc.

Sfarsit